Tărâmul Iepuraşilor

      Sărbătorile sunt un prilej de a petrece cât mai mult timp cu familia, iar noi am profitat din plin de ele. I-am lăsat pe bunici să se ocupe de "mâncărurile serioase" iar noi ne-am învârtit prin Tărâmul Iepuraşilor. La prepararea aluatului suntem deja foarte pricepuţi, am procedat la fel ca şi la Purceluşi aceleaşi ingrediente, aceeaşi tehnică.

      Corpul Iepuraşilor e o fâşie de aluat, rulată (ca o cochilie de melc), capul e un cerc făcut cu un capac de la o sticlă de plastic, iar urechile sunt jumătăţi ale aceluiaşi cerc. Ca să se lipească mai bine  ne-am udat degeţelele în apă. Înainte să îi punem în cuptor i-am uns cu ou, ca să strălucească de fericire.

      Întotdeauna ne distrăm cănd gătim împreună. Timpul trece fără să ne dăm seama că printre făină, ochi de piper şi glume cu iepuraşi care sar din tavă, învăţăm şi lucruri serioase, despre lumea din jurul nostru.

Brioşe cu ciocolată

     După o lungă absenţă ni s-a făcut dor de şorţuri de bucătărie, tăvi, făină ... şi ne-am hotărât să încercăm împreună un nou experiment. Orice are legatură cu ciocolata, îl face pe MiniBucătarul meu, foarte fericit, aşa că am testat nişte prăjiturele în care am pus muuuuuuultă  ciocolată.

     Am pregătit să avem la îndemână ingredientele (pentru 8 brioşe):

100 g de făină

2 linguriţe de praf de copt

3 linguri de cacao

100 g ciocolată tăiată în bucăţi (noi am pus şi cu lapte şi neagră)

1 ou

100 g zahăr

80 ml unei

250 ml lapte

aromă de vanilie

     La început fiecare cu treaba lui ... Eu, într-un vas mai mare am bătul oul, cu zahărul, apoi am adăugat laptele, uleiul şi esenţa de vanilie. MiniBucătarul într-un vas, mai mic, a amestecat cu grijă faina, cacaoa, praful de copt şi ciocolata. Uneori a mai furat câte o bucăţică de ciocolata, dar m-am facut că nu văd ...

     Am unit cele două compoziţii. Încet, încet, mi-a turnat tot câte o lingură din ceea ce a pregatit el. Am pus formele de brioşe în tava de copt, am pornit cuptorul şi am folosit scaunul pe post de masă ca să ajungă şi MiniBucătarul la tavă.  În formele de hârtie am pus compoziţia densă ca şi aluatul de clătite.

                                   

     Am pus prajiturelele în cuptor cam 20 de minute, dar le-am verificat foarte des, pentru că eram nerăbdători să vedem cum ies. Şi cand le-am scos din cuptor, am fost foarte mândrii. Cu greu am putut păstra două ca să le mâncăm împreună cu laptele de a doua zi dimineaţa.

Povestea Florilor de căpşuni

     Florile de căpşuni au o poveste interesantă. Ele apar primavara, în luna mai, şi când le vezi cât îs de mici şi de albe, ai să te întrebi cum se pot transforma în fructe mari şi roşii ?!

     Orice plantă, chiar şi cea care face căpşuni, are în pământ rădăcină. Când pleacă iarna, pătura călduroasă de pământ, îi spune rădăcinii că o să aibă grijă de ea în vara care vine şi o va hrăni, dacă îi dă şi ei nişte fructe gustoase. Rădăcina e încântată şi mândră de renumele pe care îl are în toată lumea, că ea face fructe gustoase, aşa că acceptă uşor înţelegerea cu pătura de pământ.

     Rădăcina se apucă de treabă. A mai făcut şi anul trecut la fel, aşa că ştie ce are de făcut. Conform înţelegerii, pătura de pământ va proteja doar rădăcină, dar ea nu poate să facă fructe gustoase în pământ. Vrea să le vadă toată lumea, chiar şi oamenii, aşa că are o soluţie! Prima dată iese puţin din pământ şi îşi face o frunză cu o mică tulpină.

     Frunzele o vor ajuta mult, pentru că ele vor fi ca nişte soldaţi care vor apăra ceea ce urmează să facă ea mai departe. Vrea mulţi soldaţi, că să poată sta liniştită că ploaia, insectele, sau poate alte plante nu ii vor strica planul. Aşa că la începutul primăverii, rădăcina e foarte ocupată să işi facă frunze, şi asta durează câteva luni. Când se simte în siguranţă, începe să îşi facă fructul de care e aşa mândră. Doar că are nevoie de o bucătărie, şi pentru asta face nişte petale albe; vrea să fie cât mai colorată!

      În bucătărie are tot felul de ingrediente, printre care şi polen galben, dar nu le poate amesteca singură, nu are nici mâini, nici linguri magice. În schimb are doi prieteni foarte buni, care o ajută. Vântul şi albinele, amestecă ingredientele din bucătăria albă, şi aşa se crează fructele. La început sunt mici şi verzi, dar soarele le vede, le ajută să creasă şi le colorează în roşu. De fapt florile de căpşuni sunt mici bucătării, în care rădăcina face un fruct gustos.

     Rădacina e foarte serioasă şi prin luna iunie îi dă pământului căpşuni delicioase, dar e şi foarte şmecheră pentru că pune în fructele ei mici bobiţe care se numesc seminţe, şi care fac alte rădăcini după ce pământul le înghite.

     Să ştii că rădăcinile sunt foarte fericite dacă nouă ne plac fructele pe care le fac ele, pentru că lor le place să gătească, şi vor să gătească măcar o dată pe an. Ele nu au o înţelegere doar cu pătura de pământ ci şi cu noi oamenii. Odată demult ne-am înţeles că dacă nu le rupem şi le lăsăm şi lor o parte din soare şi din apă, ele ne vor găti fructe ca să avem mâncare delicioasă.

     Putem face împreună  o prăjitură cu căpşuni, dar avem nevoie de:

Pentru Baza de aluat:

125 grame unt

250 grame făină

100 grame zahăr

1 ou

sare

Untul se amestecă cu făina pentru a obţine o consitenţă granuloasă. Lasă-l pe Minibucătar să amestece în timp ce tu poţi să adaugi zahărul, sarea şi oul. Preia puţin aluatul ca să îi verifici consitenţa, care trebuie să fie fermă dar totuşi moale şi uşor de modelat. Lasă aluatul în frigider, până pregătiţi crema.

Pentru Cremă (care dacă te grabeşti poate fi şi o budincă de vanilie, frişcă, căpşuni ... )

1 cană de lapte

3 linguri de zahăr

2 ouă

2 linguri de făină

Laptele cu două linguri de zahăr se pun la fiert. MiniBucătarul te poate ajuta la partea aceasta, măsurând ingredientele, ai mare grija cu el când focul e pornit. Într-un castron separat amestecă ouăle, cu o lingură de zahăr şi cu făina. Jumătate din laptele care fierbe se adaugă în castronul cu restul ingredientelor, pentru a ajunge la o temperatură asemnătoare şi că să se amestece omogen. Compoziţia rezultată se adaugă peste laptele rămas la fiert, şi se fierbe până se îngroaşă. Chiar nu e complicat, trebuie doar sa te mişti repede.

Până crema se răceşte şi se întăreşte, MiniBucătarul decupează alautul în formă de cerc cu ajutorul unui pahar. Cercurile se pun în tavă cu hârtie de copt şi se lasă în cuptor cam 10-15 min. Căpşunile se taie felii lungi şi mărunte. După ce s-au răcit şi cercurile şi crema, asamblăm florile de căpşuni. Cum nici rădacina nu se descurcă singură în bucătăria ei,  poţi cere ţi tu ajutorul unui MiniBucătar. Cu un spiţ, puneţi crema pe cercurile de aluat şi deasupra ei feliile de căpşuni, ca nişte petale.

     Mulţumim Rădăcinii pentru căpşunile pe care le face şi MiniBucătarului pentru ajutor (la gătit şi savurat).

 

(pozele cu frunzele, florile şi fructele de căpşuni le-am luat de la adresele de mai jos:

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Strawberry_closeup.jpg

http://www.hort.purdue.edu/ext/senior/fruits/strawbe4.htm )

MiniBucătarii pricepuţi

     Săptămâna trecută a fost specială ... Minimo şi 6 Minibucătari m-au ajutat să decorez prăjituri. Fursecuri de diferite forme, au trecut prin mânuţe pricepute şi inspirate şi au devenit gustoase şi aspectuoase.

Pentru cam 45 de fursecuri, am folosit:

300 g unt

200 g zahăr

5 gălbenuşuri de ou

500 grame făină

30 grame cacao

     Am frecat untul cu zahărul, pană a devenit o cremă omogenă. Am adăugat treptat galbenuşurile şi am împărţit aluatul în două părţi. Într-o parte am pus cacao şi cam 200 grame de făină. În cealaltă jumătate am pus restul de făină până am obţinut un aluat tare şi uşor de modelat. Am întins separat cele două aluaturi şi am decupat diferite forme (stea, inimioară, maşinuţă, ursuleţ, floare, etc). Fursecurile au stat la cuptor cam 15 min, la foc mic să se usuce. Au ieşit gustoase dar le lipsea ceva aşa că am cerut ajutorul unor MiniBucătari  cu chef de joacă. Am avut la îndemână: ciocolată Finetti, gem de piersici, glazură de zahăr (apă+zahăr pudră), nucă de cocos măcinată, bomboane pentru decor de ciocolată şi colorate, căpşuni, răbdare, zâmbete, mânuţe curate (doar la început), şorţuri colorate, şi ajutor de la mămici (şi un tătic :)).

     Ne-am distrat foarte bine şi am dus acasă pentru tătici sau frăţiori fursecuri gustoase; data viitoare să vii şi tu!

Purceluşi

     Ne-am distrat foarte bine ieri; eu, un Mini Bucătar şi vreo 25 de Purceluşi. Au mai fost şi alţii la petrecere, dar noi am fost în centrul atenţiei. Purceluşii au fost extrem de prietenoşi şi ne-au explicat ce e drojdia şi prin ce minune creşte ea repede în timp ce doarme la căldură. După petrecere, epuizaţi de atâta distracţie, muncă şi informaţii noi, am luat exemplul drojdiei şi am adormit în camera însorită .

Aluatul pentru Purceluşi l-am făcut din:

500 g faină

1 pachet drojdie (25g)

100 g brânză de burduf

o cană de apă călduţă (cam 250 ml)

1 linguriţă zahăr

1 linguriţă sare (dacă branza e foarte sărată renunţaţi la sare)

     Mini Bucătarul curios m-a ajutat să pregătesc drojdia pentru somnul ei minune care urma să o facă să crească mare. Ne-am jucat că o îmbrăcăm în pijama, dar de fapt am amestecat-o cu o linguriţa de zahăr şi ea s-a făcut lichidă. Apoi i-am pregătit patul, într-un vas mare, în care am amestecat faina, brânza şi sarea, am facut un loc în mijlocul amestecului şi acolo am pus drojdia. Am "învelit-o" cu amestecul de făină şi cu apa calduţă, am acoperit vasul cu un prosop de bucătărie umezit cu apă caldă. Am pus vasul într-un loc însorit, ca să îi ţină şi soarele de cald şi i-am spus "Somn uşor" ca să nu viseze urât.

     Ca să nu o trezim, nu am tras deloc cu ochiul la drojdia devenită în 40 de minute aluat. Dar între timp am pregătit ce mai aveam nevoie pentru Purceluşi: un pahar de sticlă ca să le facem capul, un dop de sticlă de plastic pentru botic şi boabe de piper pentru ochi. Am pus folie de copt într-o tavă, ne-am luat sorţurile de bucătari că să ne putem murdări, am trezit aluatul şi am dat drumul la muzică!

     Purceluşii au început încet, încet, să apară la petrecere. Din aluatul întins am făcut cercuri mari şi cercuri mici.  Din unele cecuri mici am făcut boticul şi am trasat pe ele cu cuţitul două linii paralele, să respire uşor; urechiuşele le-am facut tot din cercuri mici, împărţite în 4. Am udat cu puţină apă, un cerc mare, în trei locuri: în locul boticului şi a celor două urechiuşe (ca să se lipeasă mai bine). Apoi le-am pus Purceluşilor ochii din boabe de piper şi i-am "vopsit" pe faţă cu gălbenuş de ou. I-am aşezat cam 8 în tavă şi i-am lăsat să se împrieteneasă la cuptor cam 15 minute.

     Păcat că Purceluşii nu au putut sta prea mult la noi pe masa din bucătărie, erau foarte gustoşi şi s-au grăbit la o altă petrecere.  Ne-a plăcut foarte mult ce ne-au învăţat.

(multumesc Ioana pentru reţetă şi idee Purceluşi din aluat )

Bărcile căpitanului

  

     Dacă pui la fiert 5-6 cartofi, putem să ne jucăm de-a căpitanii! Căpitanilor adevăraţi le trebuie bărci, pe care le putem construi împreună. Nici nu o să ne dăm seama că în timp ce ne jucăm, pregătim şi gustarea potrivită pentru prânz sau cină.

     Presupunând că te ajută un Mini Bucătar care are chef de joacă, când fierb cartofii (întregi, în coajă), aveţi timp suficient să vă ocupaţi de vele şi catarge. Tăiaţi triunghiuri din hârtie glasată (de preferat autocolantă, ca să nu vă mai murdăriţi cu lipici) de diferite mărimi şi culori. Pe post de catarge vom folosi scobitori, deci aveţi grijă ca triunghiurile decupate să nu fie mai mari. Uniţi două varfuri ale unui triunghi, şi în mijlocul lui cuprindeţi scobitoarea. Sigur că fiecare căpitan îşi poate scrie numele pe vele, le poate colora, sau desena după preferinţe, timp pentru asta chiar aveţi suficient, pentru că le trebuie vreo 30 de minute cartofilor să se fiarbă.

     Cartofii fierţi (nu foarte tare ca să rămână întregi), trebuie curăţaţi de coajă, iar Mini Bucătarul sigur se va pricepe foarte bine la asta, dacă treci cartofii înainte prin apă rece (ca să nu îşi opărească mânuţele) şi dacă îi areţi cum să facă (puteţi să ii curăţaţi şi împreună). Cartofii curaţaţi îi tai în două parţi, pe lungime. Partea dreaptă o ungi cu puţin unt şi o condimentezi cu sare si nucşoară (dacă nu o ai la îndemână, înlocuieşte-o cu piper, boia, rozmarin ... sau orice condiment preferi, dar nu exagera cu condimentele sau nu combina prea multe, deoarece copii nu sunt obijnuiţi cu ele; totuşi adaugă măcar un fel ca să îmbunataţeşti gustul final). Deasupra puneţi câte o felie de suncă, şi peste suncă o felie de caş sau caş dat prin răzătoare. Puneţi bărcuţele într-o tavă, şi lăsaţi-le în cuptor pană se topeşte caşul şi îşi schimbă culoarea (cam 15 min). După ce le scoţi din cuptor, înfigeţi catargele cu vele, pe care le-aţi pregătit.

     Vă mai întrebaţi ce fac căpitanii după ce construiesc şi fac curaţenie? Sigur li se face foame!

      Distracţie plăcută si apoi poftă bună!

Bruschette Tunate - un joc pe echipe!

     Sunt sigură că Bruschettele nu sunt o noutate pentru tine!  Eu le fac foarte des, pentru că mi se par foarte potrivite pentru gustarea de seară. Când le pregătesc, cel mai tare mă deranjează mirosul de usturoi care îmi rămâne pe mâini, dar nu am de gând să renunţ la usturoi, pentru că el le face speciale! Am descoperit că dacă mă clătesc cu puţin oţet, scap de mirosul de usturoi de pe mâini (trebuie clarificat: am spus că scap de cel de usturoi dar primesc un alt miros ... de oţet! :) )

     Bruschettelor clasice le-am adăugat ton, ca să fie mai consistente. Încearcă şi varianta aceasta, roşiile, usturoiul şi tonul ... fac o echipă bună împreună. Şi mai ştiu o echipă bună: tu şi piticul tău!