Brioşe cu ciocolată

     După o lungă absenţă ni s-a făcut dor de şorţuri de bucătărie, tăvi, făină ... şi ne-am hotărât să încercăm împreună un nou experiment. Orice are legatură cu ciocolata, îl face pe MiniBucătarul meu, foarte fericit, aşa că am testat nişte prăjiturele în care am pus muuuuuuultă  ciocolată.

     Am pregătit să avem la îndemână ingredientele (pentru 8 brioşe):

100 g de făină

2 linguriţe de praf de copt

3 linguri de cacao

100 g ciocolată tăiată în bucăţi (noi am pus şi cu lapte şi neagră)

1 ou

100 g zahăr

80 ml unei

250 ml lapte

aromă de vanilie

     La început fiecare cu treaba lui ... Eu, într-un vas mai mare am bătul oul, cu zahărul, apoi am adăugat laptele, uleiul şi esenţa de vanilie. MiniBucătarul într-un vas, mai mic, a amestecat cu grijă faina, cacaoa, praful de copt şi ciocolata. Uneori a mai furat câte o bucăţică de ciocolata, dar m-am facut că nu văd ...

     Am unit cele două compoziţii. Încet, încet, mi-a turnat tot câte o lingură din ceea ce a pregatit el. Am pus formele de brioşe în tava de copt, am pornit cuptorul şi am folosit scaunul pe post de masă ca să ajungă şi MiniBucătarul la tavă.  În formele de hârtie am pus compoziţia densă ca şi aluatul de clătite.

                                   

     Am pus prajiturelele în cuptor cam 20 de minute, dar le-am verificat foarte des, pentru că eram nerăbdători să vedem cum ies. Şi cand le-am scos din cuptor, am fost foarte mândrii. Cu greu am putut păstra două ca să le mâncăm împreună cu laptele de a doua zi dimineaţa.

Povestea Florilor de căpşuni

     Florile de căpşuni au o poveste interesantă. Ele apar primavara, în luna mai, şi când le vezi cât îs de mici şi de albe, ai să te întrebi cum se pot transforma în fructe mari şi roşii ?!

     Orice plantă, chiar şi cea care face căpşuni, are în pământ rădăcină. Când pleacă iarna, pătura călduroasă de pământ, îi spune rădăcinii că o să aibă grijă de ea în vara care vine şi o va hrăni, dacă îi dă şi ei nişte fructe gustoase. Rădăcina e încântată şi mândră de renumele pe care îl are în toată lumea, că ea face fructe gustoase, aşa că acceptă uşor înţelegerea cu pătura de pământ.

     Rădăcina se apucă de treabă. A mai făcut şi anul trecut la fel, aşa că ştie ce are de făcut. Conform înţelegerii, pătura de pământ va proteja doar rădăcină, dar ea nu poate să facă fructe gustoase în pământ. Vrea să le vadă toată lumea, chiar şi oamenii, aşa că are o soluţie! Prima dată iese puţin din pământ şi îşi face o frunză cu o mică tulpină.

     Frunzele o vor ajuta mult, pentru că ele vor fi ca nişte soldaţi care vor apăra ceea ce urmează să facă ea mai departe. Vrea mulţi soldaţi, că să poată sta liniştită că ploaia, insectele, sau poate alte plante nu ii vor strica planul. Aşa că la începutul primăverii, rădăcina e foarte ocupată să işi facă frunze, şi asta durează câteva luni. Când se simte în siguranţă, începe să îşi facă fructul de care e aşa mândră. Doar că are nevoie de o bucătărie, şi pentru asta face nişte petale albe; vrea să fie cât mai colorată!

      În bucătărie are tot felul de ingrediente, printre care şi polen galben, dar nu le poate amesteca singură, nu are nici mâini, nici linguri magice. În schimb are doi prieteni foarte buni, care o ajută. Vântul şi albinele, amestecă ingredientele din bucătăria albă, şi aşa se crează fructele. La început sunt mici şi verzi, dar soarele le vede, le ajută să creasă şi le colorează în roşu. De fapt florile de căpşuni sunt mici bucătării, în care rădăcina face un fruct gustos.

     Rădacina e foarte serioasă şi prin luna iunie îi dă pământului căpşuni delicioase, dar e şi foarte şmecheră pentru că pune în fructele ei mici bobiţe care se numesc seminţe, şi care fac alte rădăcini după ce pământul le înghite.

     Să ştii că rădăcinile sunt foarte fericite dacă nouă ne plac fructele pe care le fac ele, pentru că lor le place să gătească, şi vor să gătească măcar o dată pe an. Ele nu au o înţelegere doar cu pătura de pământ ci şi cu noi oamenii. Odată demult ne-am înţeles că dacă nu le rupem şi le lăsăm şi lor o parte din soare şi din apă, ele ne vor găti fructe ca să avem mâncare delicioasă.

     Putem face împreună  o prăjitură cu căpşuni, dar avem nevoie de:

Pentru Baza de aluat:

125 grame unt

250 grame făină

100 grame zahăr

1 ou

sare

Untul se amestecă cu făina pentru a obţine o consitenţă granuloasă. Lasă-l pe Minibucătar să amestece în timp ce tu poţi să adaugi zahărul, sarea şi oul. Preia puţin aluatul ca să îi verifici consitenţa, care trebuie să fie fermă dar totuşi moale şi uşor de modelat. Lasă aluatul în frigider, până pregătiţi crema.

Pentru Cremă (care dacă te grabeşti poate fi şi o budincă de vanilie, frişcă, căpşuni ... )

1 cană de lapte

3 linguri de zahăr

2 ouă

2 linguri de făină

Laptele cu două linguri de zahăr se pun la fiert. MiniBucătarul te poate ajuta la partea aceasta, măsurând ingredientele, ai mare grija cu el când focul e pornit. Într-un castron separat amestecă ouăle, cu o lingură de zahăr şi cu făina. Jumătate din laptele care fierbe se adaugă în castronul cu restul ingredientelor, pentru a ajunge la o temperatură asemnătoare şi că să se amestece omogen. Compoziţia rezultată se adaugă peste laptele rămas la fiert, şi se fierbe până se îngroaşă. Chiar nu e complicat, trebuie doar sa te mişti repede.

Până crema se răceşte şi se întăreşte, MiniBucătarul decupează alautul în formă de cerc cu ajutorul unui pahar. Cercurile se pun în tavă cu hârtie de copt şi se lasă în cuptor cam 10-15 min. Căpşunile se taie felii lungi şi mărunte. După ce s-au răcit şi cercurile şi crema, asamblăm florile de căpşuni. Cum nici rădacina nu se descurcă singură în bucătăria ei,  poţi cere ţi tu ajutorul unui MiniBucătar. Cu un spiţ, puneţi crema pe cercurile de aluat şi deasupra ei feliile de căpşuni, ca nişte petale.

     Mulţumim Rădăcinii pentru căpşunile pe care le face şi MiniBucătarului pentru ajutor (la gătit şi savurat).

 

(pozele cu frunzele, florile şi fructele de căpşuni le-am luat de la adresele de mai jos:

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Strawberry_closeup.jpg

http://www.hort.purdue.edu/ext/senior/fruits/strawbe4.htm )

MiniBucătarii pricepuţi

     Săptămâna trecută a fost specială ... Minimo şi 6 Minibucătari m-au ajutat să decorez prăjituri. Fursecuri de diferite forme, au trecut prin mânuţe pricepute şi inspirate şi au devenit gustoase şi aspectuoase.

Pentru cam 45 de fursecuri, am folosit:

300 g unt

200 g zahăr

5 gălbenuşuri de ou

500 grame făină

30 grame cacao

     Am frecat untul cu zahărul, pană a devenit o cremă omogenă. Am adăugat treptat galbenuşurile şi am împărţit aluatul în două părţi. Într-o parte am pus cacao şi cam 200 grame de făină. În cealaltă jumătate am pus restul de făină până am obţinut un aluat tare şi uşor de modelat. Am întins separat cele două aluaturi şi am decupat diferite forme (stea, inimioară, maşinuţă, ursuleţ, floare, etc). Fursecurile au stat la cuptor cam 15 min, la foc mic să se usuce. Au ieşit gustoase dar le lipsea ceva aşa că am cerut ajutorul unor MiniBucătari  cu chef de joacă. Am avut la îndemână: ciocolată Finetti, gem de piersici, glazură de zahăr (apă+zahăr pudră), nucă de cocos măcinată, bomboane pentru decor de ciocolată şi colorate, căpşuni, răbdare, zâmbete, mânuţe curate (doar la început), şorţuri colorate, şi ajutor de la mămici (şi un tătic :)).

     Ne-am distrat foarte bine şi am dus acasă pentru tătici sau frăţiori fursecuri gustoase; data viitoare să vii şi tu!

Purceluşi

     Ne-am distrat foarte bine ieri; eu, un Mini Bucătar şi vreo 25 de Purceluşi. Au mai fost şi alţii la petrecere, dar noi am fost în centrul atenţiei. Purceluşii au fost extrem de prietenoşi şi ne-au explicat ce e drojdia şi prin ce minune creşte ea repede în timp ce doarme la căldură. După petrecere, epuizaţi de atâta distracţie, muncă şi informaţii noi, am luat exemplul drojdiei şi am adormit în camera însorită .

Aluatul pentru Purceluşi l-am făcut din:

500 g faină

1 pachet drojdie (25g)

100 g brânză de burduf

o cană de apă călduţă (cam 250 ml)

1 linguriţă zahăr

1 linguriţă sare (dacă branza e foarte sărată renunţaţi la sare)

     Mini Bucătarul curios m-a ajutat să pregătesc drojdia pentru somnul ei minune care urma să o facă să crească mare. Ne-am jucat că o îmbrăcăm în pijama, dar de fapt am amestecat-o cu o linguriţa de zahăr şi ea s-a făcut lichidă. Apoi i-am pregătit patul, într-un vas mare, în care am amestecat faina, brânza şi sarea, am facut un loc în mijlocul amestecului şi acolo am pus drojdia. Am "învelit-o" cu amestecul de făină şi cu apa calduţă, am acoperit vasul cu un prosop de bucătărie umezit cu apă caldă. Am pus vasul într-un loc însorit, ca să îi ţină şi soarele de cald şi i-am spus "Somn uşor" ca să nu viseze urât.

     Ca să nu o trezim, nu am tras deloc cu ochiul la drojdia devenită în 40 de minute aluat. Dar între timp am pregătit ce mai aveam nevoie pentru Purceluşi: un pahar de sticlă ca să le facem capul, un dop de sticlă de plastic pentru botic şi boabe de piper pentru ochi. Am pus folie de copt într-o tavă, ne-am luat sorţurile de bucătari că să ne putem murdări, am trezit aluatul şi am dat drumul la muzică!

     Purceluşii au început încet, încet, să apară la petrecere. Din aluatul întins am făcut cercuri mari şi cercuri mici.  Din unele cecuri mici am făcut boticul şi am trasat pe ele cu cuţitul două linii paralele, să respire uşor; urechiuşele le-am facut tot din cercuri mici, împărţite în 4. Am udat cu puţină apă, un cerc mare, în trei locuri: în locul boticului şi a celor două urechiuşe (ca să se lipeasă mai bine). Apoi le-am pus Purceluşilor ochii din boabe de piper şi i-am "vopsit" pe faţă cu gălbenuş de ou. I-am aşezat cam 8 în tavă şi i-am lăsat să se împrieteneasă la cuptor cam 15 minute.

     Păcat că Purceluşii nu au putut sta prea mult la noi pe masa din bucătărie, erau foarte gustoşi şi s-au grăbit la o altă petrecere.  Ne-a plăcut foarte mult ce ne-au învăţat.

(multumesc Ioana pentru reţetă şi idee Purceluşi din aluat )

Bărcile căpitanului

  

     Dacă pui la fiert 5-6 cartofi, putem să ne jucăm de-a căpitanii! Căpitanilor adevăraţi le trebuie bărci, pe care le putem construi împreună. Nici nu o să ne dăm seama că în timp ce ne jucăm, pregătim şi gustarea potrivită pentru prânz sau cină.

     Presupunând că te ajută un Mini Bucătar care are chef de joacă, când fierb cartofii (întregi, în coajă), aveţi timp suficient să vă ocupaţi de vele şi catarge. Tăiaţi triunghiuri din hârtie glasată (de preferat autocolantă, ca să nu vă mai murdăriţi cu lipici) de diferite mărimi şi culori. Pe post de catarge vom folosi scobitori, deci aveţi grijă ca triunghiurile decupate să nu fie mai mari. Uniţi două varfuri ale unui triunghi, şi în mijlocul lui cuprindeţi scobitoarea. Sigur că fiecare căpitan îşi poate scrie numele pe vele, le poate colora, sau desena după preferinţe, timp pentru asta chiar aveţi suficient, pentru că le trebuie vreo 30 de minute cartofilor să se fiarbă.

     Cartofii fierţi (nu foarte tare ca să rămână întregi), trebuie curăţaţi de coajă, iar Mini Bucătarul sigur se va pricepe foarte bine la asta, dacă treci cartofii înainte prin apă rece (ca să nu îşi opărească mânuţele) şi dacă îi areţi cum să facă (puteţi să ii curăţaţi şi împreună). Cartofii curaţaţi îi tai în două parţi, pe lungime. Partea dreaptă o ungi cu puţin unt şi o condimentezi cu sare si nucşoară (dacă nu o ai la îndemână, înlocuieşte-o cu piper, boia, rozmarin ... sau orice condiment preferi, dar nu exagera cu condimentele sau nu combina prea multe, deoarece copii nu sunt obijnuiţi cu ele; totuşi adaugă măcar un fel ca să îmbunataţeşti gustul final). Deasupra puneţi câte o felie de suncă, şi peste suncă o felie de caş sau caş dat prin răzătoare. Puneţi bărcuţele într-o tavă, şi lăsaţi-le în cuptor pană se topeşte caşul şi îşi schimbă culoarea (cam 15 min). După ce le scoţi din cuptor, înfigeţi catargele cu vele, pe care le-aţi pregătit.

     Vă mai întrebaţi ce fac căpitanii după ce construiesc şi fac curaţenie? Sigur li se face foame!

      Distracţie plăcută si apoi poftă bună!

Bruschette Tunate - un joc pe echipe!

     Sunt sigură că Bruschettele nu sunt o noutate pentru tine!  Eu le fac foarte des, pentru că mi se par foarte potrivite pentru gustarea de seară. Când le pregătesc, cel mai tare mă deranjează mirosul de usturoi care îmi rămâne pe mâini, dar nu am de gând să renunţ la usturoi, pentru că el le face speciale! Am descoperit că dacă mă clătesc cu puţin oţet, scap de mirosul de usturoi de pe mâini (trebuie clarificat: am spus că scap de cel de usturoi dar primesc un alt miros ... de oţet! :) )

     Bruschettelor clasice le-am adăugat ton, ca să fie mai consistente. Încearcă şi varianta aceasta, roşiile, usturoiul şi tonul ... fac o echipă bună împreună. Şi mai ştiu o echipă bună: tu şi piticul tău!

Granola ( fulgi de ovăz pe gustul meu)

     Am descoperit că e foarte uşor să îţi prepari cerealele pentru micul dejun aşa cum îţi plac ţie! Recunosc ...  dacă am de ales dimineaţa între ouă prajite cu şuncă şi cereale de ovăz, oricât m-aş strădui să mă conving că ar trebui să aleg varianta mai sănătoasă, de cele mai multe ori nu prea imi iese! Micul dejun e important pentru mine, trebuie să îmi dea energie şi putere de concetrare, şi să mă facă să imi doresc să mă ridic cât mai repede din pat! 

     Fulgii de ovăz nu prea îmi plac simpli, aşa că am găsit o variantă să îi fac pe gustul meu. Prima dată am amestecat:

2 căni de fulgi de ovăz (de fapt eu am găsit un amestec de fulgi de orz, ovăz, grâu şi secară - si am profitat de vitaminele pe care le au)

1 cană nuci (uşor mărunţite) 

1 cană alune de pădure (uşor mărunţite) 

1/2 cană fulgi de migdale

1/2 cană fulgi de cocos

1/2 cană stafide

1/3 fructe confiate (am avut coji de portocale)

1/2 linguriţă scorţişoară

1/4 linguriţă sare

      În alt vas, lângă două linguri de unt am pus o lingură de zahăr brun şi încă una de miere. Le-am amestecat bine, şi am mai adăugat doi-trei stropi de esenţă de vanilie! Treptat am amestecat cele două compoziţii, şi am fost atentă să ajungă untul şi mierea la fiecare alună şi portocală. Am pus totul la cuptor cam 20-25 de minute, într-o tavă tapetată cu hârtie de copt. Am amestecat din când în când, să se rumenească pe toate parţile. Au ieşit crocante şi foarte aromate, şi le pot păstra cel puţin două săptămâni, pentru că sunt bine uscate!

O recomadare: fulgii de ovăz, nucile şi alunele uşor rumenite, nu sunt foarte uşor de mestecat, şi după părerea mea nu sunt potrivite în această combinaţie copiilor mai mici de 3 ani. Chiar dacă stau câteva minute în lapte ele nu se înmoaie foarte tare, aşa că fiţi atenţi la piticii voştri până se obijuiesc cu ele!

Inimioare de cacao





     Lângă laptele de dimineaţă sau ca o gustare între mese, aceste inimoare bogate în cacao vă vor umple de energie. Reţeta e foarte uşoară, şi micuţii bucătari de lângă voi vor fi încântaţi să facă formele din aluat. Bineînţeles că îi puteţi implica şi în cântărirea componentelor, ori în amestecarea lor, depinde de vârsta pe care o au!

     Începi prin a cântări 100 grame de făină, la care adaugi 30 grame de cacao, 50 grame de nuci măcinate (sau migdale, sau alune de pădure), o jumatate de linguriţă de praf de copt şi un sfert de linguriţă de scorţişoară. Într-un alt vas, mai mare, amesteci 110 grame unt, cu 50 grame zahăr pudră, un galbenuş de ou, şi puţină esenţă de vanilie. Peste compoziţia cu unt adaugi treptat compoziţia cu făină, şi amesteci până devine un aluat consitent şi uniform. Pregateşti o tavă cu hârtie de copt, sau în lipsa ei o tapetezi cu unt şi făină, şi porneşti cuptorul la foc mediu spre mic. Alautul îl întinzi cu mâna (va fi tare ca o plastelină şi uşor de modelat), de o grosime de un deget (sau aproximativ un cm) şi îl decupezi în formă de inimioare (forma pe care o foloseşti să aibă cam 3 cm diametru). O să îţi iasă cam 20 de buc, pe care le laşi în cuptor la foc mediu cam 15 minute. Când le scoţi din cuptor sunt puţin moi, dar pe măsură ce se răcesc se şi întaresc. Atunci când sunt calde le poţi pudra cu zahăr.

reţeta de bază o găseşti aici .

De ce spanacul mă face mai puternic?

După ce mănâncă spanac Popeye Marinarul, devine foarte repede puternic şi muschii îi cresc mari! În schimb corpul nostru nu se schimbă chiar aşa de repede. Spanacul ne ajută să avem oase sănătoase pentru că el conţine exact ceea ce oasele au nevoie: calciu, magneziu şi vitamina K. Înainte să mănânci spanac, trebuie să îl speli foarte bine pentru că el creşte aproape de pământ şi se murdăreşte uşor! Această legumă are mult fier care îţi dă energie şi te ajută să creşti mare (prea puţin fier în organism provoacă oboseală şi anemie)! Poţi să mănânci spanac crud, în salate, sau fiert, în supe sau pireuri. Mai vreau sa ştii că spanacul e prieten foarte bun cu alimentele ce conţin Vitamina C (roşii, ardei verzi, citrice...), pentru că aceasta (vitamina C) convinge cel mai uşor fierul să stea mai mult în corpul tau!

Morcovilor, de ce sunteţi portocalii?

Ştiu că eşti obişnuit să mă recunoşti în toate mâncărurile datorită culorii mele portocalii, dar să ştii că alţi fraţi de-ai mei, au şi alte culori: unii sunt galbeni, roşii, mov sau chiar albi! Culoarea mea se datorează unui pigment natural, numit Beta Caroten, pe care cu mândrie iţi spun, la mine îl găseşti în cele mai mari cantităti, în comparaţie cu alte legume. Beta Carotenul, ţie iti este foarte necesar deoarece, organismul tău îl transformă în Vitamina A, de care ai nevoie ca să vezi bine (chiar şi în întuneric) şi să îţi întărească sistemul imunitar (ca să te îmbolnaveşti mai puţin)! Sunt foarte fericit chiar şi atunci când mă adaugi în mâncărurile tale, pentru că eu îmi păstrez substanţele nutitive (şi am multe pe langă Beta Carotenul de care ţi-am spus deja!), chiar şi atunci când fierb în supica ta.

De ce să îi implicăm pe copii în activităţile din bucătărie?

E mult mai simplu pentru noi, oamenii mari, să le oferim copiilor noştri mâncare semipreparată, pe care o cumpărăm de la supermarket şi o gătim în 10 minute, sau alimente de la Fast Food, dar nu ne dăm seama (sau ne dăm seama dar ne-am obişnuit cu ideea), că pe termen lung atât noi cât şi cei dragi nouă vor avea de suferit. Chiar dacă nu suntem experţi în bucătărie, putem ţine cont de sfaturile nutriţioniştilor, putem alege reţete simple şi putem să facem din timpul petrecut în bucătărie o plăcere şi o distracţie. Dacă îi implicăm şi pe cei mici, eu cred că avem multe de câştigat!

• Învăţând să gătească, copii pot afla despre alimentaţia sănătoasă. În funcţie de vârsta pe care o au, îi putem ajuta să descopere răspunsurile la multe întrebări într-un mod mai practic. De ce sunt morcovi portocalii? de unde provine sarea?
• Petreceţi mai mult timp împreună. Cu siguraţă prepararea mesei va dura mai mult, ce să mai zicem de curaţenia de după! :) Dacă găteşti măcar o dată pe săptămână cu copii, creezi un obicei, o tradiţie şi evident multe amintiri împreună
• Sigur ştii cum te simţi când îţi reuşeşte bine o prăjitură, sau orice altă creaţie de-a ta din bucătărie! Eşti mult mai încrezător în tine! Ce bine i-ar face unui copil să simtă că şi el contribuie cu ceva şi că părinţii lui sunt mândri de el!
• Copii vor fi mai încântaţi să manânce ceva ce au făcut ei (sau măcar la care au contribuit şi ei!). Astfel îi putem învăţa să mănânce alimente pe care în alte contexte le-a refuzat.

Imaginaţia şi curiozitatea copiilor sunt nemăsurate. Dă-i şansa să înveţe lumea nouă din jurul lui, experimentând!